Sunt ok. Sunt faini si interesanti. Sunt creativi, muncitori, corecti. Sunt iubitori si ii respecta pe ceilalti. Sar in ajutor la nevoie. Iti sunt alaturi la greu. Te asculta cand iti este bine. Sunt politicosi. Sunt verticali. Sunt respectuosi. Inteligenti. Frumosi. Diplomati. Curajosi.
Cat de des ati auzit astfel de cuvinte despre oamenii din jur? Fie ca sunt ei colegi de serviciu, prieteni, rude sau cunostinte.
Cred ca nu ne oprim niciodata suficient, sa vedem binele si frumosul din oameni. Am senzatia ca mai usor vedem uratul, neconformul, in raport cu noi, sau cu societatea. Mai usor vedem ce nu ne place sa vedem, decat ceea ce ne place. Vedem mai intai intunericul, fara sa mai dam o sansa luminii. Cu toate ca, deseori, lumina straluceste mai tare, incalzeste mai mult, face omul sa infloreasca si sa rodeasca asa cum stie el mai frumos.
Ati observat ca atitudinea fata de oameni le genereaza la un moment dat comportamentul? Ca o reactie in lant, omul se comporta asa cum ii dicteaza atitudinea celuilalt sa se comporte. Ca de exemplu a privi cu aroganta o persoana genereaza supunere sau agresivitate, ca a privi cu mila genereaza umilinta si panica, a privi cu admiratie genereaza stima de sine, a privi cu incredere genereaza onestitate.
Cred ca inainte sa asteptam de la ceilalti comportamente si atitudini, ne-ar prinde bine sa meditam o clipa la ceea ce dam noi catre ei. Ne comportam asa cum ne place sa se comporte ceilalti cu noi. Suntem la fel de deschisi, de onesti, de corecti, daruim la fel de mult, pe cat ne-am dori sa daruiasca ceilalti?
